În inima Transilvaniei, printre dealurile cufundate în ceață și viile care se întind cât vezi cu ochii, s-au născut vinuri cu povești. Se spune că însăși umbra lui Dracula veghează peste butoaiele ascunse în pivnițele de piatră, acolo unde timpul se oprește și aromele devin legendă.
Tradiția vinului în Ținutul lui Dracula
De secole, Transilvania este o regiune a contrastelor – între lumină și întuneric, între istorie și mit. Aici, vinul nu este doar o băutură, ci o parte din viață, din ritualuri și din memoria locului. Fiecare sat are povestea sa despre o vie veche, o cramă ascunsă sau o sticlă în care s-a păstrat gustul nobil al sângelui pământului. Vlad Țepeș însuși, cunoscut pentru disciplina și rigoarea sa, era un simbol al ordinii, iar legenda spune că la curtea lui se serveau vinuri tari, demne de un domnitor.
Arome din adâncurile Carpaților
Vinurile transilvănene se disting prin echilibru și caracter. În podgoriile de la Aiud, Blaj sau Târnave, strugurii culeși târziu dau naștere unor licori rubinii, pline de mister. Notele de prune uscate, lemn afumat și fructe negre aduc aminte de nopțile reci și de cetățile din piatră care veghează asupra văilor. Un pahar de vin roșu din aceste locuri nu este doar o degustare, ci o călătorie în timp – spre epoca în care mitul lui Dracula prindea viață.
Pivnițe, sărbători și ritualuri
În satele transilvănene, vinul are propriile sale sărbători. Fie că este vorba despre culesul viei, despre sfințirea mustului sau despre binecuvântarea butoaielor, fiecare moment este însoțit de cântec, rugăciune și povești despre domnitori și spirite străvechi. În unele locuri, vinul nou se toarnă în pahare roșii, simbolizând legătura dintre viață și moarte – o tradiție care amintește de dualitatea lui Dracula: protector și pedepsitor, uman și legendar.
Vinul – simbol al nemuririi
În cultura transilvăneană, vinul este văzut ca un dar divin, o legătură între pământ și cer. Culoarea sa intensă evocă puterea sângelui, esența vieții, iar gustul său complex reflectă profunzimea spiritului românesc. Așa cum legenda lui Dracula nu moare, nici vinurile din aceste locuri nu se uită – ele devin simboluri ale unei moșteniri vii, transmise din generație în generație.
