Mitologia din jurul lui Dracula reprezintă una dintre cele mai fascinante povești născute în Europa de Est. În inima Transilvaniei, mitul vampirului s-a conturat din credințele străvechi despre strigoi, spirite și forțe ale întunericului. De-a lungul timpului, această legendă s-a transformat într-un simbol universal al misterului și al vieții de dincolo.
Originile mitului vampirului în folclorul românesc
În tradiția populară românească, strigoii erau sufletele celor morți care nu-și găseau liniștea și reveneau printre cei vii. Aceste povești, transmise din generație în generație, au fost preluate de scriitori și istorici străini, care le-au asociat cu figura domnitorului Vlad Țepeș, cunoscut pentru cruzimea și justiția sa neînduplecată. Astfel, mitul lui Dracula a devenit o punte între realitate și lumea supranaturală.
Dracula – de la strigoi la simbolul nemuririi
Legenda lui Dracula a evoluat din miturile despre strigoi și moroi, transformându-se într-o poveste universală despre frică, moarte și dorința de viață eternă. Vampirul a devenit o figură ambivalentă – monstruoasă și seducătoare, respinsă, dar în același timp venerată. În literatura modernă, el reprezintă fascinația omului pentru necunoscut și lupta interioară dintre lumină și întuneric.
Simbolul mitologic al lui Dracula în cultura contemporană
În mitologia contemporană, Dracula nu mai este doar o creatură a nopții, ci un arhetip al forței, al libertății și al rezistenței față de moarte. În Transilvania, mitul s-a transformat într-un element identitar, integrat în artă, literatură și turism cultural. De la povești locale la filme și festivaluri, Dracula continuă să trăiască, redefinindu-se constant, asemenea legendelor care nu mor niciodată.
